In America anilor '30- '50 doctorul Charles Schnabel impreuna cu asistentii sai a identificat sucul de iarba de grau verde ca fiind cel mai hranitor si bogat aliment din toate.
Astfel, sucul de grau verde s-a descoperit ca este extrem de bogat in vitamine (A, grupul de vitamine B, E, K, D, Pp), saruri minerale si elemente catalitice (calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod, arsenic), grasime fosforata, amidon, fermenti, diastaze si multe altele.
Sucul de grau, respectiv tratamentul cu suc de grau verde, a fost descoperit si popularizat, independent de cercetarile de mai sus, de Ann Wigmore rezidenta in America, cu radacini lituaniene. In anii '50 bolnava de cancer intestinal si cateva alte boli a inceput un tratament pe cont prorpiu bazat pe plante si ierburi despre care isi amintea din copilaria petrecuta alaturi de bunica ei.
In urma incursiunii ei in lumea plantelor, nu numai ca s-a vindecat de cancer dar si de celelalte boli pe care le avea. In timp a experimentat multe alte soiuri de plante cu efect curativ, contribuind la dezvoltarea medicinei alternative-naturiste. In urma studiilor si experimentelor ei, iarba de grau s-a dovedit a fi cea mai eficienta planta in vindecarea si prevenirea unui numar impresionant de boli.
De atunci, multi doctori si persoane pe cont propriu au cautat sa afle mai multe despre sucul din iarba de grau verde si beneficiile lui.